Cei care au absolvit sau încă sunt studenți ai facultății de teatru își vor aminti probabil acea poziție "zero" de la orele de mișcare, pe care o învățăm încă din primul an. Am ales, simbolic, să povestesc despre ea și să prezint ce cred școlile din Vest despre acest pilon al pregătirii actorului în primul post educațional al blogului Bucharest Playhouse. La finalul acestui articol veți gasi și un set de exerciții pe care le puteți executa acasă. Enjoy :)
Starea universală este acea stare neutră în care corpul actorului este pregătit să vorbească și să se miște liber, să se transforme.
Poziția si Postura
S-o luăm de la "zero".
În mod evident, nu fiecare rol pe care îl joacă un actor cere o postură bună; multe personaje au de fapt o postură proastă. Totuși, o postură bună este necesară deoarece actorul are nevoie de un loc neutru din care sa pornească transformarea, pentru ca, de exemplu, vocea sa nu fie blocată de tensiunea din gât și umeri.
Unul dintre cele mai grele lucruri pentru actori este să găsească acea stare naturală de start care să le permită să fie liberi, deschiși și confortabili, fără acele obiceiuri care crează dezordine în sinele organic, dându-le posibilitatea să își acceseze respirația și vocea fără tensiune, iar imaginația fizică să fie total dezinhibată. Imaginația fizică este răspunsul corpului la ceea ce dictează creierul. Ea nu poate fi eliberată dacă corpul este blocat în vreun fel, așa cum voi descrie mai târziu. În această stare naturală, un actor ar trebui sa fie în totalitate nemișcat, rămânând atent și receptiv la stimuli, și plin de energie. Evident, cu cât actorul va fi mai antrenat în mișcare corporală cu atât îi va fi mai simplu sa obțină asta.
Termenul postura e deseori prost înțeles implicând o poziție înghețată, inertă, cumva crispată și formală, opusă naturaleții mersului și simplului stat în picioare. Ceea ce se întâmplă în general atunci când creștem este sa acumulăm moduri distorsionate și denaturate de a ne "menține drepți". Stăm cocoșați, într-o rână, dezechilibrați, cu greutatea prea des lăsată într-o parte a corpului, strâmbi și ineficienți, de cele mai multe ori subminând însăși mecanismele motrice ale construcției noastre scheletice. Dacă atenția noastră nu e orientată anume înspre a identifica aceste obiceiuri nenaturale în postura noastră, vom rămâne foarte ușor nepăsători ignorând aceste "defecte". Câteodată chiar putem ajunge să le considerăm, cu multă dragoste, parte din "adevărații noi". Ca actori riscăm deseori să ne afundăm în propriile manierisme, aducându-le în fiecare partitură. Iar dacă acele ticuri nu sunt fascinante, captivante și de o unicitate care să îi asigure unui actor o cariera construită în jurul unui singur personaj, oportunitățile și așa puține pe care le avem, se vor restrânge dramatic.
Așa NU:
Punctul de pornire este, simplu, poziția verticală naturală. Metaforic vorbind corpul constă din straturi de blocuri asezate unele peste altele, în echilibru deasupra centrului gravitațional. Dacă unul dintre aceste blocuri e nealiniat întreaga construcție e distorsionată, echilibrul e slăbit iar mișcarea devine stângace. De exemplu, umerii dezechilibrați conduc spre înclinarea șoldurilor, care mai departe împing fundul în spate. Există, evident, și multe probleme congenitale ale coloanei, sau altele provocate de accident, boală sau de o postură proastă timp îndelungat. Pentru fiecare dintre cazurile care implică șira spinării trebuie avută multa grijă, sa nu forțezi nimic care să ducă la alte probleme. Durerea este un semn destul de exact al momentului când apare o problemă și trebuie să primească mereu atenția necesară.
Pentru a ajunge în neutru trebuie sa stai cu picioarele stabile pe podea, la distanța umerilor, cu genunchii relaxați (vs blocați sau îndoiți) cu trunchiul drept si vertical, dar nu tensionat. Te va ajuta sa dobândești o postură stabilă cu centrul de greutate relativ jos, undeva la nivelul pelvisului. Păstrând-ul la nivelul ăsta va permite mușchilor spatelui și abdomenului sa fie folosiți activ în respirație. Daca ați aduce picioarele unul lângă altul și v-ați bloca genunchii, centrul de greutate s-ar ridica, iar acești muschi vor fi angrenați de asemenea într-un mic efort de a vă ține verticali.
Postura are nevoie de asemenea de un gât relaxat, întins, de un spate larg și de o coloană alungită: un pelvis și genunchi liberi.
NEUTRUL
Neutralitatea este un element crucial în antrenamentul actorului. Este o stare în care acesta dobândește o nemișcare plină de energie. Este un fel de stare de disponibilitate. De a fi pregătit. Alert. Din care orice miscare poate începe. Nu este o stare pasivă, dimpotrivă, este o stare puternică. Plină de calm și vitalitate. Îi permite corpului sa fie total receptiv.
Picioare paralele
Maini pe langa solduri
Degete indreptate spre podea
Ochii se uite spre un punct indepartat
Greutatea este usor in fata iar genunchii eliberati (sau chiar foarte usor indoiti)
Pentru a ajunge în neutru nu presupune să te descotorosești de talent sau de personalitate. În spatele fiecărui personaj căruia îi dă viață un actor e o stare aproape neutră. Antrenamentul mișcării ajută la identificarea unei stări de repaus a actorului, o condiție pornind de la care evoluează totul și la care orice se întoarce orice acțiune.
EXERCIȚIU Pentru actori imaginația este principala unealtă cu care operează. Astfel putem să ne jucăm cu un exercițiu ca urmatorul:
Imaginează-ți că stai în vârful unui deal. Ești un copac. Picioarele, bustul și capul sunt trunchiul lui, brațele sunt crengile iar degetele sunt frunzele. Imaginează-ți că picioarele îți sunt unite de iarbă prin niște rădăcini care cresc adânc în pământ. Corpul tău, pentru că este un copac care crește, nu este țeapăn și este plin de energia unui organism viu. Deschide-ți brațele ca niște crengi în aer. O mică adiere trece prin tine iar frunzele îți bat ușor în vânt. Omul din tine se uită peste dealuri. Astfel o simplă mișcare poate deveni plină de însemnătate.
Actorul nu trebuie sa piardă din vedere că neutralitatea nu doar oferă relaxare, suport respirator și vocal dar e și un excelent punct de pornire pentru orice exercițiu de imaginație.
TENSIUNE ȘI ELIBERARE
"Lasă-mi gâtul liber să îmi ducă capul înainte și în sus, pentru a îmi extinde și alungi spatele." Tehnica Alexander
Tensiunea poate să apară când mușchii sunt complet încordați și contractați. Poate fi și o stare psihologică care blochează corpul din a se mișca liber. Eliberarea vine atunci când renunțăm la tensiune.
Actorii trebuie sa fie capabili să ajungă la diferite niveluri de tensiune și eliberare în funcție de rolul pe care îl au de interpretat. Este necesar să le folosească atunci când aparțin și sunt utile personajului și să renunțe la ele atunci când sunt în plus, inutile sau doar personale actorului. Eliberarea tensiunii permite corpului să fie gata de a explora expresia fizică la comanda imaginației. Atunci actorul poate să își manisfeste din plin forța creativă și ce se întâmplă în cap, prin fizicalitate, fără constrângeri nedorite sau vechi tensiuni inconștiente.
Verificându-ți postura în fiecare zi nu doar îți îmbunătățești starea generală de sănătate, ci și respirația, vorbirea, charisma, prezența și limbajul corporal.
Poziția neutră
1. Întâi, stând vertical, lipește-ți picioarele, apoi deschide-le în V atât cât să nu forțezi extensia. Adu călcâiele în linie cu degetele labei piciorului. Acestea trebuie să fie acum paralele (ușor deschise în exterior daca e prea dificil la început), aliniate cu umerii, la o distanță de 15-20cm. Greutatea corpului trebuie să pice direct în jos, pe centrul spațiului dintre picioare, un pic în fața gleznelor.
2. Genunchii trebuie sa fie liberi, nu blocați sau îndoiți.
3. Lungește mușchii abdominali trăgând de ei în lateral și în sus, ca și cum ai încerca să îți sugi burta. (Mușchii din zona stomacului sunt creați să îți susțină organele interne pe poziție. Trăgându-i lateral și vertical, simultan pierzi din umflătura inutilă, îți aliniezi coloana și îți plasezi pelvisul direct în linie cu centrul corpului, decât extins în spate.
4. Pentru control, ia-ți oasele șoldurilor în mâini, paralele, în lateralele zonei inghinale, acolo unde trunchiul se unește cu picioarele și balansează pelvisul înainte și înapoi. Înainte vei simți oasele șoldului atingând podul palmei iar înapoi golindu-se. Înainte vei simți de asemenea coccisul cum se ascunde între picioare, iar balansându-te înapoi cum devine proeminent. Poziția corectă este cu pelvisul înainte, în linie cu centrul corpului.
5. Cutia toracică trebuie să fie într-o poziție neutră, pieptul ridicat, ca și cum ar fi o ață atașată de mijlocul sternului tău și cineva ar trage încet și constant la un unghi de 60 de grade spre tavan. Asta va lărgi și întinde spatele.
6. Umerii sunt căzuți și relaxați, nici împinși în față, nici în spate.
7. Spatele trebuie lăsat deschis fără a încerca să îți apropii omoplații.
8. Capul trebuie echilibrat pe vârful șirei spinării, iar gâtul relaxat. Trebuie să îți imaginezi că cineva te trage în sus prin gât și creștetul capului de un fir auriu. Încet si constant ești înălțat de acest fir. Capul va vrea deseori să se ducă în față dar asigură-te că îl tragi înapoi și în sus. Verifică partea frontală a gâtului de orice tensiune.
9. Imaginează-ți acum un fir care e tras în sus și pornește din mijlocul labei piciorului, prin genunchi, prin mijlocul pelvisului, până la urechi. Daca ceva nu e in linie, refă pașii și găsește vinovatul.
Așa DA:
La început va părea straniu să incerci această aliniere dar cu timpul va deveni organică oferind un punct de pornire pentru orice viitoare mișcare.
